Andrada Năstase, elevă, clasa a IX-a C
În ultimii ani, anturajul a fost pe primul loc în dezvoltarea adolescenților, iar, mai recent, şi a copiilor de scoală gimnazială. Vă întrebați “De ce?” E o întrebare foarte bună. Aparent, mulți preferă să își petreacă timpul cu așa-ziși prieteni, dintre care, din păcate, nu mulți le sunt de ajutor în a se forma, sau integra în societate. Bine, încă suntem în perioada în care trebuie să învățăm din greșeli, dar unii dintre noi fac greșeli prea mari, care nu mai permit reabilitarea, decât cu suferință și traume. Acest lucru trebuie, evident, să fie evitat.
Salut! Sunt Andrada, o eleva de clasa a IX-a! Da, și eu am prieteni, sunt o fire sociabilă, dar nu pe toți îi consider prieteni cu adevărat. Tu ce spui? Tu câți prieteni ai? În câți dintre ei poți avea încredere? În fața câtor dintre ei ești vulnerabil? Greu de răspuns, nu-i așa? Ca să fii câștigător în lupta aceasta a anturajului, trebuie să depinzi doar de tine și să ai încredere în propriile puteri. Nu spun fizice, deoarece puterea fizica chiar nu te ajută să te dezvolți ca om. Ai observat câți elevi de la noi din liceu prefera violența fizică pentru a se face remarcați? Sau adopta, pur și simplu, o atitudine de "cocoși" prin intermediul căreia, bineînțeles, nu obțin nimic bun și nu atrag deloc priviri care să îi facă superiori în fața celorlalți? Nimeni nu trebuie să fie superior nimănui! Chiar dacă suntem diferiți, suntem egali! Ne naștem egali, trăim egali, murim egali. Mulți adolescenți preferă “să-și etaleze” o imagine negativă, doar "ca să dea bine" și să capete ceea ce ei cred că e respect. Nu pot să cred, suntem în 2018! Fiecare avem dreptul la opinie, exprimati-va punctul de vedere, NU VĂ MAI LĂSAȚI MANIPULAȚI! Încercati să fiți o persoană pe care mulți vor să o cunoască! Nu începeți o conversație cu cineva doar ca să vedeți ce situație financiară are și cât de des iese în club, că poate “prinzi și tu ceva”. Fă-ți prieteni de la care ai ce să învețăi! Fă-ți prieteni care nu se cred superiori doar pentru că au haine de firmă, iar mami și tati îi țin „în puf” și le oferă totul pe tavă! Nu mai trăiți cu atitudinea asta de bad boys/girls, pentru că pur și simplu a devenit un clișeu!
Sunt boboacă, încă nu cunosc toate nuanțele pe care le îmbracă viața din acest liceu, încă nu cunosc firea tuturor profesorilor, dar pot spune că avem profesori minunați la ora cărora ne face plăcere să participăm și am da orice să ieșim cu ei la un suc, să astâmpărăm curiozități de toate felurile, pentru că știm cât de mult ne-ar captiva orice ar spune. Aceasta, datorită implicării de care dau dovadă de fiecare dată. Dar, cu regret vă spun, am întâlnit și altfel de profesori, la orele cărora nici măcar nu ne prezentam, pentru că nu eram atraşi de metodele de predare, sau de atitudinea pe care o aveau când intrau în clasă, plictisiți de viață, plictisiți de orele pe care le mai aveau de predat în ziua respectivă, plictisiți de noi și de figurile noastre la fel de plictisite și de lipsa noastră de implicare, care pleca, în mare parte, tot de la acești profesori. Aceasta este realitatea! Dar vom fi veşnic recunoscători acelor dascăli care au ştiut să se apropie de noi, de sufletul nostru.
Ce tot spun eu, o copilă de 15 ani? Îmi dau cu părerea despre tipurile de elevi și de profesori! Foarte bine, eu măcar încerc să îmi creez o părere despre tot ce mă înconjoară, de dimineața până la ora 13:50, când terminăm orele de curs. În aceste ore, zi de zi, trăim și experimentăm o mulțime de sentimente și emoții. Esti de acord cu mine, nu? De câte ori nu ai plâns pentru că ceva ți s-a întâmplat? De câte ori ai fost plin de fericire? De câte ori n-ai fost dezamăgit? Adică... De câte ori nu ai fost nervos? Și... de câte ori nu te-ai îndrăgostit? Toate sentimentele acestea le trăiești. Plăcut... neplăcut... contraste...Spun asta, pentru că fiecare dintre noi privim totul dintr-un alt unghi și fiecare are o altă părere și un alt mod de gândire. Ce ar mai fi fost dacă am fi gândit toți la fel? Nu ar mai fi fost nicio curiozitate în a cunoaste oameni.
Ne aflam la sfârșitul anului scolar. Noi, bobocii, suntem alții decât cei care eram în prima zi de liceu și în următoarele luni. Îmi amintesc prima săptămână! Doamne, cât eram de derutată! Deși atunci nu realizam asta. Abia acum am realizat. Eram foarte dezorientată în tot ceea ce privește viața de liceu, probabil toți am fost. Cu sigurantă, nici acum nu știu în totalitate cu ce “se mănâncă” liceul. Îmi amintesc cât de mult așteptam să intru la liceu, să cresc, să mă schimb. De fapt, nu cred că e vorba de schimbare, cred că e vorba de evoluție, pot spune că m-am dezvoltat atât cât trebuie în anul acesta școlar. Chiar îmi place cine sunt. Ție iți place cine ești până în momentul acesta?
Perioada liceului, după părerea mea, este perioada transformărilor, inocența și naivitatea unui puştan de generală au fost înlocuite de un adolescent destul de matur, care ştie să creeze legături. Matur ești atunci când știi când e bine să faci o gluma „nevinovată”, când știi că ești puternic și vei reuși ceea ce îți propui, iar pesimismul te ocolește de fiecare dată.
Ca un mic sfat, încercați să fiți voi, să fiți originali, chiar dacă trăim în era în care totul exista deja și totul a mai fost făcut, sau spus! Greșiți, pentru că nu știți niciodată de unde sare originalitatea!