Riscurile unei copilării digitale

Specialiști fac distincție între nativii digital (cei care s-au născut ori se nasc cu computerul în mână și sunt vorbitori nativi ai limbajului digital al computerului, jocurilor video și Internetului) și imigranții digitali, similari imigranților geografici.  Aceștia, chiar dacă își însușesc limba noii țări vor avea toată viața un accent, nu vor reuși niciodată să fie la fel de fluenți ca și copiii născuți în respectiva țară. Pe lângă aceștia, unii specialiști susțin că există și extratereștrii digital, cei care nu reușesc niciodată să deprindă limbajul lumii digitale.

Astfel, în situația în care copiii sunt nativi și părinții lor sunt imigranți, percepția celor mici asupra lumii este alta, iar autoritatea părinților (și a multor alte instituții printre care și școala) este de multe ori negată, deoarece Internetul le oferă o libertate foarte mare, mult mai mult decât ceea oferită de către părinți ori cadre didactice. Efectul ar putea fi o cultură a lipsei de respect între tineri și instituțiile formale (și dintre acestea face parte atât familia cât și școala).

Astfel de situații sunt iminente, astfel că, pentru a nu se adânci mai mult prăpastia între generații, este evident “că părinții trebuie să se apropie de lumea copiilor, să experimenteze, să își reconstruiască copilăria prin ochii acestora, pentru a ajunge cel puțin “niște imigranți foarte bine adaptați”. “Mai devreme sau mai târziu copii vor  crește și ajunge în lumea părinților. Atunci din nativ devine el însuși un imigrant, iar dialogul consider că este cheia întregii probleme”