Heliade și Târgoviștea

Ion Heliade Rădulescu (1802-1872), părintele literaturii române aparține Târgoviștei. Aici s-a născut la 6 ianuarie 1802, ca fiu al lui Ilie Rădulescu , originar din acest oraș . Profesor, poet, eseist, ziarist, filolog, filosof, dramaturg, traducător, editor și militant revoluționar, I. H. Rădulescu este a doua mare personalitate a culturii române , după Dimitrie Cantemir. “Scriitor cu  suflet ardent, creator pretutindeni, desfășurat deopotrivă în viață și artă, înzestrat cu mari însușiri și cu tot atât de mari cusururi” – spune George Călinescu.

Și-a petrecut copilăria în Târgoviște și nici in anii maturității n-a rupt legătura cu urbea natală. Aici avea o casă, pe locul unde acum se află clădirea Centrului militar județean, care i-a servit ca “ spațiu “ de odihnă și de meditație. Ni s-a păstrat o fotografie care reprezintă casa veche, cu o tăbliță indicatoare : “ Aici s-a născut Ion Heliade Rădulescu.” 

Casa în care s-a născut Heliade era așezată lângă biserica Sfinții Voievozi. După plecarea la București a familiei lui I.H.Rădulescu, casa a rămas lui Ion Rădulescu, fratele lui Ilie. Din 1838 casa și locul unde s-a născut Heliade au fost înstrăinate de familia Răduleștilor.

Casa a ajuns în stăpânirea moașei Frosa Tolea, care in 1887 a dărâmat casa veche și a zidit alta, tot pe temelia celei vechi. După primul război mondial, locul și casa au ajuns în proprietatea avocatului Ilie Dobrică, cel care a fost obligat să așeze în zidul fațadei o placă cu inscripția menționată mai sus. 

Cu ocazia complotului contra guvernului revoluționar de la 1848, când Heliade a ajuns la Târgoviște în noaptea de 28/29 iunie, refugiatul s-a oprit la marginea orașului. Nici la Pietroșița n-a căutat vreo rudenie. La întoarcerea triumfală spre București, în noaptea de 30 iunie a fost găzduit într-o casă din cartierul Suseni iar popasul de prânz ar fi fost la Nicolae Brătescu, bunicul scriitorului I. Al. Brătescu-Voinești.

Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni, aflat în casa lui I. A. Brătescu-Voinești, îi oferă lui Heliade o cameră specială de venerație. O fotografie arată imaginea casei vatale a lui Heliade, alta , din 1867 îl prezintă ca membru și președinte al Societății academice, expresie a înaltului prestigiu de care se bucura în epocă. 

Deși nu a trăit mult în Târgoviște , Heliade a luptat să facă din acest oraș simbolul înălțării și gloriei românești.

El îi  sprijină pe V. Cârlova și pe Grigore Alexandrescu pentru a impune în poezia preromantică , ruinele târgoviștene. Ciclul patriotic al liricii sale poartă numele “Târgoviștenele “ . Tema ruinelor , prilej de evocare a strălucirii cetății de odinioară simbolizează în “ O noapte pe ruinele Târgoviștii “ pilda glorioasă a trecutului față de prezentul decăzut:  

       “ O , ziduri ! rămășiță din slava strămoșească! 

         O, turn! De unde ochiul de mii de ori văzu

         Biruința sa zboare p-oștirea rumânească,

         În multa voastră șoaptă câte-mi vorbiți acu! “  

Evocarea istoricii este încadrată într-un pastel care oferă o imagine grandioasă a țării într-un asfințit de soare : 

  “P-a dealului sprânceană, pe fruntea-i cea râpoasă , 

   O cetățuie veche, lăcaș religios, 

   Păstrează suvenirea d-o noapte sângeroasă…”

Este vorba despre Mănăstirea Dealu , lucru menționat de Heliade în subsolul paginii: 

“ Mănăstirea Dealului , unde prin tradiție se zice că , dându-se un bal, s-au tăiat într-o noapte doisprezece boieri și , p-întuneric , nevestele lor au tras danțul pân sângele bărbaților( n.a ).”

Privind portretul semnat de C. Lecca, în care Heliade este reprezentat într-o noapte pe ruinele Târgoviștei, avem impresia că poetul spune: 

“ Eu n-am venit, o, umbre, să  turbur pacea voastră, 

Ființa-mi rătăcită aleargă intre voi, 

Este ș-a mea odihnă șălășluirea voastră 

Eu sunt însumi o umbră împinsă de nevoi.

………………………………………………………………

Eu cânt în miezul nopții a voastre biruințe, 

Eu pe mormântul vostru laure împletesc, 

Izbânzi, fapte viteze, războinice dorințe

Recomandez eu lumei , l-ai voștri fii vestesc. “ 

                                ( I. H. Rădulescu” O noapte pe ruinele Târgoviștii”) 

În primăvara anului 1859 Heliade se încumetă să intre în lupta politică, punându-și candidatura pentru Cameră la Târgoviște.

Iubirea de patrie a însuflețit întreaga activitate a poetului;încercarea de a scrie epopeea “Mihaida”, închinată lui Mihai Viteazul, este încă o dovadă a sentimentelor sale patriotice.

Strada “Ion Heliade Rădulescu’’ din Târgoviște începe de la biserica “ Adormirea Maicii Domnului” sau a Târgului până la intersecția acesteia cu “Calea Domnească”. Dacă vei trece pe această stradă,vei vedea pe zidul clădirii Centrului militar două plăci comemorative:

“Pe acest loc a fost casa în care s-a născut Ion Heliade Rădulescu (1802-1872),eminent cărturar român, fruntaș al revoluției de la 1848”; “ION HELIADE RĂDULESCU; Bicentenarul nașterii 6-I-2002”.

Numele lui Ion Heliade Rădulescu mai este atribuit în Târgoviște Bibliotecii județene și Liceului Teoretic “Ion Heliade Rădulescu”. În fața Universității din București se înalță în soare statuia lui Heliade,dăltuită de sculptorul Ferrari,inaugurată la 21 noiembrie 1881 și având inscripția:

“Lui Ion Heliade Rădulescu 

        Românii recunoscători

             1807-1872

       Târgoviște-București

Într-o viață de șaptezeci de ani

                 Lucră

  Cu mintea,cu peanna, cu vorba

       La cultura și înălțarea

            poporului român

             MDCCCLXXXI “

Și la Târgoviște există o statuie a lui Heliade realizată de Fritz Storck (București 1902), amplasată în Grădina Publică, în fața Primăriei, dar sperăm și ne imaginăm că parcul din curtea Liceului Teoretic “Ion Heliade Rădulescu” ar putea adăposti în anii următori o monumentală statuie a lui Heliade. Acest ilustru fiu al Târgoviștei ar merita să aibă săpate în marmură cele șase versuri pe care i le-a închinat Eminescu în poezia “Epigonii”:

 “Eliad zidea din visuri și din basme seculare

Delta biblicelor sânte,profețiilor amare

Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunși de-nțeles;

Munte cu capul de piatră de furtune detunată

Stă și azi în fața lumii o enigmă nesplicată

Și vegheaz-o stâncă arsă dintre nouri de eres.”

Iar noi, târgoviștenii, asemenea lui Alexandru Macedonscki:

“Priveam la Heliade cu brațe ridicate

Cum cere de la ceruri a țării libertate.’’