Elevă Georgescu Maria- Magdalena, clasa a X-a D, Liceul Teoretic "Ion Heliade Rădulescu" Târgoviște
Prof. coordonator: Duică Mihaela, Liceul Teoretic "Ion Heliade Rădulescu" Târgoviște
Fierul intră în componenţa hemoglobinei, fiind indispensabil pentru metabolizarea vitaminelor B. De asemenea, el mai îndeplineşte şi alte funcţii importante:
● ajută la procesul de creştere;
● vindecă şi previne anemiile;
● măreste rezistenţa la îmbolnăvire;
● contribuie la sinteza acizilor nucleici;
● este activator pentru unele enzime din plante.
Organismul unui om cu masa de 50 de kg conţine aproximativ 4,2 g Fe. Cea mai mare parte este concentrată în globulele roşii ale sângelui, principala funcţie a acestora fiind schimbul de gaze dintre organism şi mediul exterior – transportă oxigenul în procesul respiraţiei. O cantitate relativ mică de fier se cheltuieşte la creşterea ţesuturilor conjunctive ale organismului, a pielii şi a unghiilor. În corpul uman circulă aproximativ 25 trilioane de eritrocite, lor revenindu-le cea mai mare parte din masa fierului din organism; noi respirăm datorită acestora. Fierul este asimilat de către organism din alimente. Produsele alimentare care au un conţinut mare de Fe sunt: varza, caisele uscate, ficatul de vită, fasolea, pătrunjelul etc. În produsele alimentare fierul se găseşte în formă trivalentă, însă celulele mucoaselor intestinale asimilează numai Fe bivalent sub formă de sare: FeCl2, FeSO4. Sucul gastric din stomac care conţine acid clorhidric reduce Fe trivalent la Fe divalent.
Omul trebuie să mărunţească bine hrana în cavitatea bucală, pentru că, în caz contrar, fierul trivalent se reduce cu greu la fier bivalent, deoarece acidul clorhidric, pepsina pur şi simplu nu reuşesc să contacteze fierul ce se găseşte în hrana inghiţită.
Vitamina C şi fructoza (din legume, fructe, sucuri si miere) crează condiţii favorabile asimilării Fe, deoarece formează cu acesta compuşi solubili. Un rol important îl joacă vitaminele de tip B. Însă în afară de ‘’prieteni’’, fierul are şi adversari: ceaiul, cafeaua, produsele lactate şi gălbenuşul de ou. O cană de ceai băută în timpul mesei micşorează asimilarea Fe cu aproape 2/3, deoarece determină formarea compuşilor greu solubili.
În apă, fierul se găseşte sub formă de săruri trivalente. Conform standardelor, conţinutul de fier în apele potabile trebuie să fie de 0,3 mg/l, iar dacă la staţiile de epurare are loc eliminarea unei cantităţi de fier, în apă rămân până la 0,1 mg/l.
Necesarul de fier în 24 de ore pentru bărbaţi este de 0,9-1,2 mg, iar la femei de 1,3-2,5 mg. Dacă împreună cu alimentele, în organism pătrund cantităţi prea mici de fier sau dacă pierderile sunt prea mari, apare anemia, frecventă mai ales în primul an de viaţă al copiilor şi în perioada maturizării. Satisfacerea organismului cu cantitatea de fier necesară se poate efectua prin consumul de ape ‘’marţiale’’ cu un conţinut mare de fier (acestea au fost denumite astfel în cinstea faraonului alchimiştilor, Marte-simbolul fierului). Dacă în plasma sanguină pătrunde pe neaşteptate o cantitate prea mare de Fe, aceasta se depune în ţesuturi sub forma unor compuşi insolubili care provoacă boala numită hemosideroză. Excesul de Fe distruge vitamina E.
Bibliografie:
Elementele chimice în viaţa omului, Editura ARC, 2007.